Sucurile de fructe, Diabetul tip 2, Postul Intermitent si Reglarea Metabolismului

Vom vedea in acest articol rolul insulinei in diabetul de tip 2, influenta pe care o pot avea sucurile de fructe, si tratarea diabetului de tip 2 cu ajutorul postului intermitent. Nutritia e deocamdata un domeniu foarte confuz, cu noi teorii care apar in sir peste noapte, sunand toate foarte plauzibil. 

post intermitent

Sucurile de fructe in diabetul de tip 2

Sucurile de fructe si legume si-au facut loc in multe astfel de diete si stiluri de viata, iar adeptii lor au crescut si ei exponential. Spre exemplu, o observatie personala: In urma cu 5-6 ani cand m-am interesat de un storcator de fructe melcat, emag avea in oferta poate… 5 bucati? In prezent, Iulie 2017, emag are in oferta nici mai mult si nici mai putin de 97 astfel de storcatoare.
Mentionez genul acesta de storcatoare deoarece cele centrifugale au niste minusuri (pe care nu le voi detalia aici), dar ca total intreaga categorie de storcatoare se apropie de 350 de modele.

Oferta nu ar fi putut deveni atat de stufoasa daca nu exista si o cerere la fel de mare pentru storcatoare de fructe si legume. Insa informatiile de pe internet si din presa sunt atat de multe si contradictorii, incat majoritatea oamenilor abuzeaza si isi pot provoca probleme de sanatate la care nici nu se asteptau. Vreau sa facem si o distinctie clara intre sucuri de fructe si sucuri de legume. Desi legumele au in mod normal mai putine calorii decat fructele, unele din ele sunt totusi periculoase sub forma de suc. Spre exemplu, un suc exclusiv din morcovi sau sfecla rosie vor ridica alarmant glicemia. Insa acestea pot fi diluate cu sucuri din verdeturi, cum ar fi telina si patrunjelul.

De ce sucuri de fructe?

Sucurile de fructe au un continut ridicat de vitamine si minerale usor accesibile datorita formei lichide de ingestie. In mod normal digestia dureaza cateva ore, insa un lichid trece mult mai repede prin stomac decat o friptura.
Sucurile reprezinta hrana vie si vin la pachet cu antioxidanti, folati, vitamina C, agenti anti-inflamatori, toate in diverse proportii in diverse fructe. Un suc de fructe bun ar trebui sa fie si el echilibrat, continand mai multe fructe cu proprietati diferite. Un mix preferat de-al meu e: grepfrut + lamaie + rodie, deoarece nu ma prea omor dupa sucurile foarte dulci.
Cele mai indicate sunt fructele de culoare neagra (afine, coacaze, dude, corcoduse), care inmagazineaza cel mai mare nivel de antioxidanti.

Un alt avantaj al sucurilor, indiferent ca sunt de legume sau fructe, e disponibilitatea rapida. Daca vrei neaparat (prin absurd) sa mananci 1 kg de mere vei descoperi ca iti ia foarte mult timp sa faci asta. Insa acel kilogram poate deveni suc in 10 minute, fiind mult mai usor de baut.

Orice suc din fructe va oferi un potential energetic mare instant, dar balanta se inclina mai mult spre partea de dezavantaje.
Eu imi fac sucuri de maxim 1-2 ori pe saptamana cate 500ml, dar voi detalia mai tarziu in articol cum si de ce.

Sucul de fructe – nesanatos in exces

Poate parea contraintuitiv sa zici ca sucul de fructe e nesanatos cand stim ca are atatea vitamine, minerale si antioxidanti. Insa ce il face nesanatos e cantitatea mare de zahar (sub diverse forme) care nu e o asa mare problema cand mancam fructele intregi, zaharul fiind absorbit treptat pe parcursul digestiei, insa sub forma de suc ajunge foarte repede si mult in sange, ridicand periculos glicemia.

Sucurile din fructe au ajuns chiar sa fie comparate cu sucurile acidulate din comert, deoarece contin mai mult sau mai putin aceeasi cantitate de zahar. S-a ajuns astfel in alte tari ca in unele scoli private sa se interzica sucul, copiii avand voie sa bea doar apa. In Amsterdam s-a introdus un program pe scara larga pentru combaterea obezitatii deoarece s-a observat un procent ingrijorator de copii obezi, 1/5. Parintii au fost informati de cantitatile prea mari de zahar din sucuri si s-a descurajat consumul lor prin intermediul scolilor, dar s-au eliminat si mancarurile de tip fast-food. Asta a dus in 3 ani la scaderea cu 12% a numarului de copii obezi, deci metodele s-au dovedit eficiente intr-un timp foarte scurt.

Un studiu al Universitatii Harvard a observat ca mancand fructele intregi s-au inregistrat riscuri mai scazute de aparitie a diabetului zaharat de tip 2.

La polul opus, consumarea unor cantitati mai mari de sucuri din fructe a crescut riscul aparitiei diabetului de tip 2. In timp ce indicele glicemic (un indicator al vitezei cu care carbohidratii cresc nivelul de zahar din sange) al fructelor nu a aratat ca ar determina un risc de aparitie a diabetului de tip 2, indicele glicemic ridicat al sucurilor de fructe ar putea oferi o explicatie pentru legatura descoperita dintre consumarea sucurilor si riscul ridicat de diabet.

Se crede chiar ca un consum frecvent ridicat de suc de fructe poate conduce in timp la aparitia diabetului zaharat de tip 2, insa datele sunt insuficiente pentru a face momentan o astfel de afirmatie cu claritate.

Suc de fructe pentru slabit

Desi multe diete recomanda sucul de fructe ca solutie buna la slabit, realitatea e mai trista de atat.

Slabirea are loc exclusiv in deficit caloric! Asta inseamna ca pentru a slabi trebuie sa consumam mai putine calorii decat introducem in organism. Voi folosi in continuare o valoare rotunda de 2000 de calorii ca necesar zilnic, pentru usurarea calculelor. In realitate consumul de calorii e individual si poate fi calculat in mare aici http://www.calculator.net/calorie-calculator.html

Pornind de la valoarea aleasa mai sus, daca consumam 2000 de calorii iar necesarul e tot 2000 de calorii, nu vom arde si nici nu vom depune grasimi – ne mentinem greutatea.

Solutia pentru a slabi pare foarte simpla, mancam 1500 de calorii pe zi si vom slabi in deficit caloric. Insa aceasta metoda functioneaza doar temporar datorita ratei metabolice inconstante. Ce se intampla in deficitul caloric sustinut e ca organismul va interpreta aceasta scadere calorica si va reduce metabolismul pentru a se adapta la ea. Asta se traduce prin scaderea arderilor si deci a acelor 2000 de calorii care reprezenta necesarul. E posibil ca in timp necesarul caloric sa scada chiar sub deficitul pe care ni l-am impus, iar la un consum de 1500 de calorii nu doar sa ne plafonam, ci sa ne si ingrasam.

De ce e atat de greu sa slabesti?

Acesta e momentul in care persoanele supraponderale se descurajeaza si intrerup dieta, punand in ritm alert toata grasimea inapoi, si chiar mai multa. Deoarece, sa nu uitam, metabolismul nostru nu mai arde 2000 de calorii, ci doar 1500 dupa scaderea metabolismului. Daca inainte luam in greutate constant mancand 2500 de calorii, acum in loc de 500 surplus zilnic vom avea 1000.

Fara sa stie acest lucru, persoanele obeze ajung sa se autovictimizeze si sa fie blamate de catre societate pentru lipsa de vointa si ambitie. E un cerc vicios al depresiei, iar asta se intampla doar din cauza unei intelegeri gresite a modului in care functioneaza corpul nostru. Insa un mare impact il au mediile de transmitere a informatiei, unde toata lumea partajeaza informatii pe care nu le-a testat sau verificat.

O alta problema a dietelor traditionale ce implica restrictii calorice e cantitatea de hormoni de foame si satietate produsi. Restrictia calorica e insotita de momente accentuate de foame, in care suntem tentati sa mancam in exces ca sa compensam. Merita mentionat si ca senzatia de satietate apare abia la 20 de minute dupa ce am inceput sa mancam, perioada in care cineva foarte flamand poate manca foarte, foarte mult.

Mancand mai putin, apetitul creste https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10918539
Exista studii in care se arata ca postul intermitent produce mai putini astfel de hormoni decat restrictia calorica zilnica https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27062219

Cum evitam scaderea metabolismului?

Cred ca s-a inteles din randurile de mai sus ca metabolismul scade odata cu reducerea caloriilor pe care le ingeram. Metabolismul isi va reveni cu timpul daca crestem cantitatea de calorii, insa e un proces de lunga durata, iar intre timp se poate ajunge la o stare de sanatate precara. Unele persoane insista in diete si continua sa reduca caloriile pentru a mentine ritmul de slabire, la care adauga si efort fizic sustinut. Insa se ajunge la o stare in care persoana se simte rau tot timpul datorita cantitatii mici de calorii ingerate, sub necesarul organismului. Totusi, metabolismul va continua sa ramana in stare de avarie si sa arda calorii putine, crezand ca doar atata mancare avem la dispozitie si considerand ca supravietuirea e pe primul loc.

Spre exemplu, un evreu ajuns la Auschwitz in timpul Holocaustului va fi trecut brusc de la o dieta indestulatoare la una extrem de restrictiva. Daca inainte consuma 2500 de calorii iar apoi abia 500, evreul ar fi murit rapid in lipsa unui reglaj metabolic drastic.
Astfel, scaderea metabolismului e un proces normal si vom vedea mai jos cum il putem pacali pentru a slabi sanatos.

Ce e postul intermitent?

In primul rand trebuie retinut ca postul intermitent nu e o dieta, ci un stil de viata. Diferenta e ca o dieta va fi intrerupta la un moment dat, pe cand postul intermitent e un program la care trebuie sa ne reglam organismul.

Nu ne intereseaza in acest articol latura religioasa, chiar daca deocamdata in societatea romaneasca cuvantul „post” are strict conotatie religioasa.

Multe din problemele pe care le avem cu greutatea sunt in acest stadiu avansat din cauza informatiilor eronate nascute din inceputurile studiilor nutritionale. O astfel de informatie eronata intiparita in mintea tuturor e ca micul dejun e cea mai importanta masa a zilei. La noi in tara exista aceasta autoflagelare cand sarim peste micul dejun, crezand ca vom face ulcer sau vom crea alte probleme de sanatate. Eu am fost o victima a acestei inexactitati medicale, mama mea speriindu-ma in copilarie ca voi face ulcer daca nu mananc. Abia in anii ’80 s-a confirmat legatura intre Helicobacter pylori si ulcer, dar informatia a ajuns cu intarziere la noi la scara larga abia dupa Revolutie.

In ultima vreme micul dejun a ajuns chiar sa contribuie la obezitate, reprezentand o bomba de carbohidrati si zaharuri, mai ales pentru copii. Toate cerealele pentru copii contin zahar adaugat, fiind depasite doar de bomboane, prajituri, inghetata si bauturi carbogazoase. Insa desi acestea sunt considerate deserturi, cerealele sunt promovate ca mancare sanatoasa si echilibrata. Desigur, realitatea e ca e greu sa mai gasesti pe raft un produs destinat copiilor care chiar sa fie sanatos.

Ce poti manca in post intermitent?

In intervalul de postire nu se mananca nimic, deoarece vrem sa profitam de intrarea organismului in procesul de lipoliza. Insa putem bea ceaiuri si cafea, fara zahar, lapte sau alte adaosuri ce ar putea introduce calorii in sistem. Vrem ca sistemul digestiv sa se odihneasca in aceasta perioada.

De asemenea, vom bea apa cat mai multa, dupa necesitati. Retinerea de la apa e periculoasa si nu aduce niciun beneficiu organismului.

Se mai pot lua vitamine sau minerale, daca considerati necesar. Insa recomandarea mea e ca in intervalul de mancat sa se integreze alimente cat mai sanatoase si diverse, pentru a acoperi din mancare nu doar necesarul caloric si proteic, ci si pe cel de vitamine si minerale. La inceput unii vor descoperi ca e dificil sa inghesuie o cantitate atat de mare de mancare in 8 ore, dar e o chestiune de obisnuinta si deprinderi alimentare.

Dieta moderna ne-a cam distrut tuturor flora microbiana intestinala, aceasta fiind compusa in general din peste 500 de bacterii.
Eu iau uneori si niste enzime digestive ca sa ajut digestia sa fie mai eficienta, dar la fel de usor puteti include in mese iaurturi sau muraturi, care contin bacterii cu acelasi efect.

La inceput te vei simti slabit si vei avea stari de ameteala pe baza scaderii glicemiei. Insa odata reglate procesele din organism, aceste stari vor disparea complet. La mine au durat 1-2 zile, altii s-ar putea sa nu le experimenteze deloc, deci depinde de la persoana la persoana.

Exista mai multe metode de a pune in aplicare postul intermitent, principalele fiind:

1. Metoda de post intermitent 16/8

Care implica 16 ore fara a manca nimic, si un interval de 8 ore in care mancam 2-3 mese. Mai e numita si protocolul Leangains.

E una din cele mai accesibile metode de post deoarece din cele 16 ore dormim deja 8. Sarind peste micul dejun se poate realiza cu usurinta totalul, deoarece multi oameni nici macar nu simt nevoia de a manca dimineata.

Eu folosesc metoda cu un interval practic de 6 ore, mai eficient. Asta inseamna ca mananc prima oara in jurul orei 12 si ultima oara in jurul orei 18, oferind timp suficient stomacului pentru digestie inainte de culcare. Insa, cum ziceam, e nevoie de un reglaj initial ca sa poti manca suficient intr-un timp atat de scurt. Recomand calcularea micro si macronutrientilor in primele saptamani.

2. Metoda de post intermitent 5:2 (post 2 zile pe saptamana)

Acest tip de post implica 5 zile din saptamana in care mancam normal, si 2 zile in care limitam caloriile la 5-600. Recomandarea e 600 calorii pentru barbati si 500 calorii pentru femei.

Spre exemplu, putem manca normal in toate zilele exceptand Luni si Joi, cand vom imparti caloriile acceptate in doua mese mici de 250-300 calorii.

E o metoda buna pentru slabit, insa in opinia mea anuleaza multe din beneficiile postului clasic.

3. Metoda de post intermitent Eat-Stop-Eat (post complet 24 de ore)

Eat-Stop-Eat, sau Mananca-Stop-Mananca, implica 1-2 zile pe saptamana in care nu mancam nimic. In mod normal aceasta e o metoda cu 24 de ore de post, insa pentru eficienta ridicata se poate ajunge la 36 de ore luand ultima masa seara si posting pana a treia zi dimineata. Spre exemplu mancam Duminica la ora 19 ultima masa, iar apoi mancam abia Marti dimineata la ora 7.

Metoda normala de 24 de ore e sub urmatoarea forma: Duminica la ora 19 se ia ultima masa, Luni la ora 19 se intrerupe postul. Desigur, puteti alege orice zile din saptamana si orice ore intre care sa tineti postul, independent de exemplul meu.
Insa, dupa cum se poate observa, postul propriu-zis e mai scurt de 24 de ore deoarece intram cu digestia peste acel interval.

In zilele normale e important sa mancam cantitati normale de mancare, fara deficit caloric. Ca de obicei, putem bea bauturi fara calorii pe parcursul zilei.

In opinia mea, aceasta e cea mai eficienta metoda de post intermitent pentru slabit (mai ales variatia cu 36 de ore), insa e si cea mai dificila de tinut, si poate afecta somnul.

4. Metoda de post intermitent tot a doua zi (alternarea zilelor de post)

Unele variante ale acestei metode permit ingerarea a 500 de calorii pe zi, ceea ce face postul mult mai usor de tolerat.

E o metoda dificila pentru oricine, deci e nerecomandata incepatorilor. Insa din punct de vedere al scaderii in greutate e foarte eficienta, si exista studii http://www.fasebj.org/content/29/1_Supplement/254.2 care ii arata eficienta in reducerea straturilor adipoase si a markerilor inflamatori la persoanele obeze.

5. Metoda de post intermitent The Warrior Diet (dieta razboinicului)

Aceasta metoda de post intermitent implica mancarea unor cantitati mici de fructe si legume crude pe parcursul zilei, culminand cu o masa bogata seara intr-un interval de 4 ore. E o metoda similara cu dieta paleo, dar nu voi intra in detalii deoarece si aceasta se indeparteaza de beneficiile postului complet.

6. Sarirea aleatoare peste mese

Majoritatea oamenilor functioneaza mai bine avand o structura in lucrurile pe care le fac, iar programele postului intermitent asta fac. Stim ca avem atatea ore in care sa mancam, si ne pregatim in acest scop.

Insa, contrar ideii ca trebuie sa mancam 3 mese pe zi, sau de fiecare data cand ne e foame, putem sari fara probleme peste o masa daca e necesar sau daca nu simtim nevoia sa mancam.

Ocolirea unor mese din timpul zilei e practic o forma de post intermitent spontan.
Dar regula meselor sanatoase ramane, trebuie mancat echilibrat si indestulator atunci cand chiar mancam.

In concluzie, toate aceste metode ar trebui sa va dea o idee despre posibilitatile postului intermitent. Le puteti adapta preferintelor si tolerantelor personale, atata timp cat pastrati ideea si conceptul postului.

Foamea in postul intermitent

Senzatia de foame e subiectiva si variaza de la individ la individ, dar in toate cazurile ea se diminueaza dupa o vreme, organismul adaptandu-se. Aici trebuie sa avem grija sa nu cadem in cealalta extrema, in care daca nu mai simtim foame nici nu mai mancam atunci cand chiar trebuie.

Ce trebuie realizat e ca foamea e o senzatie temporara si are loc in reprize. Multi ne temem ca foamea se va accentua pana la limite insuportabile, insa acest lucru nu se va intampla. Foamea poate fi ignorata, iar un pahar de apa, ceai sau cafea o va tine in frau.

Foamea apare la 4-8 ore dupa masa, astfel ca un post de 24 de ore poate parea ingrozitor daca credem ca aceasta se va accentua. In schimb se intampla exact invers.

Foamea e o stare de sugestie. Chiar daca nu ne e foame, daca simtim mirosul unei fripturi pe gratar vom incepe sa salivam si sa constientizam ca ne e cam gol stomacul.
Un alt declansator al foamei e conditionarea preexistenta. Daca mancam in fiecare zi la ora 7 dimineata, acea ora va deveni un stimul pentru foame, chiar daca in conditii normale nu ne-ar fi foame la acea ora.

In societatea actuala acesti stimuli sunt multi si diversi, de la seminte sau popcorn la un film, pana la reclamele la mancare pe care le vedem peste tot in oras. Eu abia cand am intalnit postul intermitent am realizat constient ca mancam tot timpul. Beam suc sau alcool, mancam snacksuri, vizitam frigiderul de cate ori simteam cel mai mic impuls de foame. Aceste obiceiuri alimentare duc in timp la obezitate si diabet de tip 2.

Postul intermitent demonteaza aceste obiceiuri nesanatoase, la fel ca pe o dependenta. Daca ati fost fumatori sau ati avut vreo alta dependenta similara veti sti ca de fiecare data cand beti cafeaua exista tendinta si de a aprinde o tigara. Iar aceste momente sunt dese pe parcursul zilei, existand multe conditionari care va impiedica sa renuntati la viciu.

Din cauza acestor conditionari veti simti foamea foarte des in primele zile de post intermitent. In acele momente puteti bea un pahar de apa/ceai/cafea ca sa stingeti senzatia de foame.

De ce e eficient in slabire si la tratarea diabetului de tip 2 postul intermitent?

Omul modern din tarile civilizate are acces la mancare oricand vrea el. Acest lucru e usor de trecut cu vederea cand cresti cu frigiderul in casa si poti manca oricand. Insa pana a ajunge aici, omul manca sporadic cand reusea sa prinda ceva la vanat sau pescuit. De multe ori nu manca nimic cu zilele, dar organismul a evoluat in asa fel incat in lipsa hranei sa continue sa produca energie, caci altfel cum si-ar fi putut procura mancare? Pe aceasta idee, postul intermitent nu face decat sa muleze dieta pe comportamentul invatat de corp in milioane de ani de evolutie.

Contrar a ce am putea crede, in timpul postului metabolismul creste!

tratament diabet zaharat tip 2Corpul poate lua energie din mancare sau din grasimile depozitate. Insa va alege intotdeauna metoda mai usoara si rapida, care e mancarea, iar daca mancam foarte des nu vom ajunge niciodata la a accesa acele depozite de grasimi.
Astfel ca organismul va folosi ce mancam pe post de energie, cu ajutorul insulinei, care ii transmite ca exista destul zahar in sange fara a mai descompune si grasimi. Solutia evidenta a accesarii acelor depozite e reducerea nivelelor de insulina si intrarea in lipoliza .

Studiile au aratat ca dupa 4 zile consecutive de post metabolismul a crescut cu 13%. Oxidarea carbohidratilor scade, iar oxidarea grasimilor creste. Acesta e un aspect important, deoarece in reducerea calorica normala corpul reduce arderile calorice pentru a se adapta la consumul mai mic de calorii, evitand sa acceseze depozitele de grasimi.

In timpul postului nivelele de insulina se prabusesc. Pentru a mentine nivelele de energie, corpul va accesa depozitele de grasimi, schimband combustibilul folosit.
Scaderea insulinei face aceasta accesare mult mai facila. Cand mancam, nivelele de insulina cresc, iar excesul energetic se depune in grasime. Cand nu mancam, insulina scade si folosim energie din grasime.

Dr. David Ludwig a obtinut rezultate similare intr-un studiu in care a comparat consumul energetic dupa slabire in trei tipuri de diete: low fat (grasimi putine), indice glicemic redus si low carb (carbohidrati foarte putini).

Cum reglezi metabolismul

Dieta fara grasimi (low fat) nu reduce deloc nivelele de insulina. Deci blocajul persista daca am vrea sa accesam depozitele de grasimi. Metabolismul insa scade zilnic. In cealalta extreme se situeaza dieta cu carbohidrati putini, care a reusit sa reduca cel mai mult nivelele de insulina. Avand acces la energie, corpul poate mari si rata metabolismului.

Postul intermitent, prin modul in care manipuleaza insulina, e ideal si pentru recupererea ratelor metabolice normale pentru persoanele care au slabit drastic si au ajuns la nivele critice ale metabolismului.

Un metabolism scazut se va regla in mod normal foarte greu, dupa ce am pus deja la loc toata greutatea (de obicei chiar mai multa) data jos in timpul dietei. Ritmul accelerat de depunere a grasimilor dupa o dieta e o consecinta a acestui metabolism redus foarte mult. O dieta scazuta in carbohidrati va reseta acest nivel prin reducerea nivelelor de insulina, insa postul intermintent e chiar mai eficient de atat.

Poti face sala tinand post intermitent?

Absolut!

Se poate chiar depune masa musculara, dar aceasta e o discutie pentru alt articol, deoarece necesita reglaje speciale in dieta.

Insa se poate face efort fizic fara probleme, recomandat chiar inainte de intreruperea postului. Nu mergeti la sala pe stomacul plin, deoarece sangele de care vei avea nevoie in muschi se ocupa cu alte activitati.

In schimb momentul ideal de a manca e imediat dupa terminarea exercitiilor, oferind nutrienti muschilor in refacere. E imperativ sa calculati si efortul fizic in caloriile pe care trebuie sa le mancati. Puteti calcula si proteinele si lua suplimente daca vi se va parea dificil sa mancati suficient cat sa acoperiti necesarul.

 

Astept intrebari in comentarii si voi raspunde la fiecare pe cat posibil.

Ciupercile crude Champignon sunt toxice

Ciupercile crude Champignon sunt toxice

ciuperci champignon toxiceE indicat ca ciupercile Champignon (Agaricus bisporus) să nu fie consumate crude.

Există două motive pentru asta. În primul rând, ciuperca conține mai multe substanțe potențial toxice, una din ele fiind agaritina (în imagine), un derivat al acidului glutamic (un aminoacid ne-esențial). În medie, ciupercile conțin între 200-500mg de agaritină per kilogram.

Agaritina e descompusă de ficat în acid glutamic și hidrazină. Hidrazina e responsabilă pentru proprietățile cancerigene ale agaritinei. Deoarece agaritina nu e stabilă la temperaturi ridicate, fierberea sau prăjirea ciupercilor scade riscul de ingestie.

Al doilea risc pe care îl implică consumarea de ciuperci crude sunt bacteriile patogene, datorită substratului pe care sunt crescute. Acest substrat e de obicei sterilizat înaintea utilizării, dar continuă să rămână un mediu propice dezvoltării bacteriilor, astfel că prezența unor bacterii periculoase în ciuperci e foarte posibilă.

Consumul speciilor de Agaricus a crescut considerabil în Japonia odată cu adaptarea la bucătăria Vesticilor. Ca urmare a testelor concentrate pe vezica urinară a șobolanilor s-au observat următoarele rate de apariție a cancerului pentru diverse ciuperci: 30.8% pentru Champignon proaspete (Agaricus bisporus), 32.5% pentru Shiitake proaspete (Agaricus edodes), 9.8% pentru Shiitake uscate, 50% pentru agaritină sintetizată, și 5.4% pentru substanța de control.

În ciupercile din conserve agaritina a fost prezentă sub 10% față de cele proaspete. Agaritina se degradează natural, ritmul depinde de substanța în care e prezentă. S-a testat o probă de agaritină sintetică iar concluziile sunt că în apă se degradează complet în 48 de ore, mai rapid în spații deschise, deci degradarea e dependentă de oxigen. Aceasta are loc mai repede în mediu acid decât neutru, observație confirmată prin introducerea agaritinei în acid gastric simulat.

Cantitatea de agaritină din ciupercile crude a scăzut considerabil după fierberea timp de 10 minute la 100 grade Celsius.

Surse:
http://www.food-info.net/uk/qa/qa-saf86.htm
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2132000
http://web.vscht.cz/~hajslovj/publications/hajslova_agaritine_fac_vol19_p1028-1033.pdf

Diabetul crește riscul de demență

diabetul si dementa

Pacienții cu diabet de tip 2 prezintă un risc cu 60% mai mare de a dezvolta demență față de persoanele fără diabet.

Cercetătorii au evaluat recent 14 studii ce însumează peste 2 milioane de persoane pentru a studia relația dintre diabet și demență.

Aceștia au folosit în mod egal indivizi de sexe diferite în analiza lor pentru a stabili dacă relația dintre diabet și demență diferă între bărbați și femei.

Studiile precendente sugerau deja un risc mai mare de boli cardiovasculare la femei față de bărbații cu diabet, dar cercetătorii nu știau dacă această diferență se va menține și la demență.

Din 2.310.330 indivizi ale căror date au fost folosite în analiză, 102.174 aveau demență.

Autorii studiului au observat că diabetul era asociat cu o creștere a riscului de demență de 60% atât la bărbați cât și la femei.

Însă, una din diferențe a fost că femeile aveau un risc mai mare cu 19% pentru dezvoltarea demenței vasculare. Conform studiului, femeile nu au prezentat un risc mai mare decât bărbații pentru dezvoltarea demenței nonvasculare.

Demența afectează la nivel global estimativ 44 milioane indivizi. Prin schimbările demografice și profilul epidemiologic, răspândirea ei e estimat că se va dubla până în anul 2030 și tripla până în 2050.

Demența nonvasculară, reprezentată în principal de Alzheimer, și demența vasculară sunt cele mai comune forme de demență, reprezentând aproximativ 70% și 20% din toate cazurile de demență.

Sursa: http://care.diabetesjournals.org/content/39/2/300.long

februarie 27, 2016Permalink Leave a comment

Atenție la Vitamina B12

vitamina b12 cobalaminaVitamina B12 e un un compus coordinativ ce conține cobalt, fiind numită și cobalamină.

Deficiența de B12

Un studiu de la Universitatea Tufts sugerează că 40% din populația între 26-83 de ani prezintă nivele scăzute de vitamina B12, suficient de scăzute încât să inducă simptome neurologice.
9% cu deficiență totală, iar 16% pe aproape. Nivelele scăzute nu țin cont de vârstă.

Deficiența de B12 afectează 40% din persoanele peste 60 de ani, și e foarte posibil ca unele simptome atribuite îmbătrânirii să reprezinte de fapt consecința acestei deficiențe – pierderea memoriei, declin cognitiv, mobilitate redusă, etc.

Semnele și simptomele deficienței se confundă cu cele ale unor boli grave: alzheimer, scleroză multiplă, boli mentale, boli cardiovasculare, autism, boli autoimune, cancer, probleme de dezvoltare la copii, infertilitate la bărbați și femei.

Deficiențele de vitamină B12 sunt rareori diagnosticate, deoarece nimeni nu caută după așa ceva.

De ce avem nevoie de Vitamina B12?

B12 lucrează cu folații pentru sinteza ADN și a celulelor sanguine. E necesară și pentru formarea și menținerea tecii de mielină ce învelește fibrele nervoase. Dacă ne imaginăm creierul ca o rețea vastă de cabluri, mielina e cea care izolează acele cabluri.

Condițiile severe are deficienței de B12, cum e anemia pernicioasă (o formă de anemie megaloblastică, condiție autoimună în care organismul distruge factorul intrinsec necesar absorbției B12), era fatală până s-a descoperit că moartea poate fi prevenită dacă pacienții sunt hrăniți cu ficat crud (conține cantități mari de B12). Însă anemia e ultimul stadiu al deficienței, până acolo ea cauzează multe alte probleme cum ar fi oboseală, letargie, slăbiciune, pierderi de memorie, și probleme neurologice și psihiatrice.

Deficiența de B12 cunoaște patru stadii:
I. declinul nivelului de B12 în sânge
II. concentrații scăzute de B12 în celule
III. un nivel ridicat de homocisteină în sânge și o rată scăzută a sintezei ADN
IV. anemia macrocitară (megaloblastică)

De ce e atât de comună deficiența de Vitamina B12?

Procesul absorbției e complex și include mai mulți pași, oricare din ei putând da greș:
– disbioză intestinală (flora intestinală dezechilibrată deteriorează capacitatea de digestie)
– inflamații intestinale
– gastrită atrofică sau hipoclorhidrie (acid stomacal diminuat)
– anemie pernicioasă
– medicație (mai ales cea pentru acid)
– alcool
– expunerea la oxid nitric

Asta explică de ce deficiența apare chiar la persoane ce mănâncă cantități mari de produse ce conțin vitamina B12.

În general, grupurile cu cel mai mare risc sunt:
– vegetarienii și veganii
– persoanele peste 60 de ani
– persoanele care iau medicamente ce reduc acidul stomacal
– persoanele ce iau medicamente pentru diabet, cum ar fi metformina
– persoanele cu boala Crohn, colită ulcerativă, boală celiacă, sau SII (Sindromul de intestin iritabil)
– femeile cu istoric de infertilitate și avort spontan

Vitamina B12 se găsește exclusiv în produse de origine animală!

B12 e singura vitamină care conține urme de elemente (cobalt). Cobalamina e produsă în intestinele animalelor, și e singura vitamină pe care nu o putem obține din plante sau lumina soarelui. Plantele nu au nevoie de cobalamină.

Un mit periculos printre vegetarieni și vegani e că există surse alternative de obținere a B12, cum ar fi algele, spirulina, soia fermentată și drojdia de bere. Dar toate aceste alternative conțin de fapt analogi numiți cobamide, ce ar putea chiar interfera cu metabolizarea B12 și bloca absorbția ei.

Asta explică de ce studiile arată constant că până la 50% din vegetarienii de durată lungă și 80% din vegani au deficit de vitamina B12.

Mai ales deficiențele copiilor sunt alarmante. Studiile arată că copiii crescuți până la vârsta de șase ani pe o dietă vegană continuă să-și mențină deficiența de B12 ani de zile după ce au început să mănânce produse de origine animală. Într-unul din studii, cercetătorii au descoperit că există:

…o legătură puternică între situația cobalaminei (B12) și performanțele în teste ce măsoară inteligența fluidă, abilitatea spațială și memoria pe termen scurt, copiii vegani obținând scoruri mai mici comparitiv cu cei omnivori de fiecare dată.

În special deficitul inteligenței fluide e îngrijorător, deoarece:

…implică raționarea, capacitatea de a rezolva probleme complexe, abilitatea de a gândi abstract și de a învăța. Orice defect în această arie poate avea consecințe vaste în funcționarea individului.

Ca orice părinte, vegetarienii și veganii vor tot ce e mai bun pentru copiii lor. De aceea e imperativ pentru ei să înțeleagă că nu există surse vegetale de vitamina B12 și că toți vegetarienii și veganii ar trebui să suplimenteze acest deficit. Acest lucru e și mai important pentru copii și gravide, care au un necesar de B12 mai mare.

Tratamentul carenței de B12

Răspândirea acestei deficiențe reprezintă o tragedie deoarece analizele costă câțiva zeci de lei și pot fi făcute la orice clinică.

Nu are rost să discutăm aici despre forme de tratament deoarece acesta va fi personalizat de către medic în funcție de gravitatea carenței.

În schimb să discutăm ceva interesant despre:

Suplimente de Vitamina B12.

B12 se găsește sub două forme enzimatice:
– metilcobalamină
– deoxiadenozilcobalamină

Și două forme vitaminice:
– ciancobalamină
– hidroxicobalamină

O metodă eficientă de livrare a vitaminei B12 e injectarea ei pe cale intramusculară, deoarece ocolește tractul digestiv și intră direct în sânge.

Pe partea de suplimente orale cea mai utilizată formă e ciancobalamina, o formă sintetică ieftină legată de o moleculă de cianură. Ciancobalamina e mai puțin eficientă decât metilcobalamina, și lasă în urmă molecula de cianură ce apoi trebuie eliminată de ficat.

În organism introducem deseori cantități neglijabile de cianuri involuntar (nitriți,semințele anumitor fructe, tutun, anumite legume) dar cantitățile sunt atât de mici încât corpul le elimină ușor.

Prin procesul digestiv aproximativ 2% din ciancobalamină e convertită în cianură. Pentru a se ajunge la deces e necesar 1mg de cianură pentru fiecare kg corporal. Cea mai mare doză de ciancobalamină ce poate fi găsită momentan pe piață e de 1mg (1000mcg), deci ingerarea unui gram de ciancobalamină ar elibera 20 de micrograme de cianură în sânge. La o greutate de 70kg, doza fatală ar fi de 70 miligrame cianură. Pentru a ajunge la această cantitate, persoana ar trebui să ingereze 7kg de ciancobalamină, aproximativ 3500 de tablete de vitamina B12.

Prin comparație, 100 grame de semințe de măr conțin 70 miligrame de cianură. Dacă sămânța cântărește în medie 0,75 grame, pentru o doză fatală sunt suficiente 134 de semințe. Dacă mărul are în medie 8 semințe, pentru doza fatală ar fi suficiente 18 mere mâncate cu tot cu semințe. De reținut când vă faceți sucuri din mere întregi.

Astfel, în practică e foarte dificil să ajungem la o doză letală din ciancobalamină, dar asta nu înseamnă că ar trebui să o și folosim. Metilcobalamina rămâne mai mult în organism și la nivele mai înalte. E singura formă de B12 ce poate participa direct la metabolizarea homocisteinei, și e absorbită mai eficient.

Surse suplimentare:
http://chriskresser.com/b12-deficiency-a-silent-epidemic-with-serious-consequences/
http://www.health101.org/art_methylcobalamin.htm

ianuarie 14, 2016Permalink Leave a comment

Exerciții recuperare Accident Vascular Cerebral (AVC)

Un accident vascular cerebral apare atunci cand un vas de sange (o artera) care furnizeaza sange la nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat de un cheag sangvin. In cateva minute, celulele nervoase din acea zona sunt afectate si ele pot muri in cateva ore. Ca rezultat, acea parte a corpului care este controlata de zona afectata a creierului nu mai poate functiona adecvat.

Peste video am tradus doar indicațiile necesare executării exercițiilor, mai jos vom lista și câteva adiționale (traduse tot din video). Formatarea grosolana e intenționată, pentru ajutorarea persoanelor mai în vârstă.

Programul are ca scop oferirea de ajutor pentru persoanele afectate în mai mică sau mare măsură de un AVC. Nu vă grăbește nimeni. Faceți pauze, fiți răbdători, puneți înregistrarea pe pauză sau reluați anumite secvențe dacă nu ați înțeles ceva sau nu sunteți mulțumiți de rezultate.

Rugați pe cineva să vă ajute dacă considerați exercițiile prea dificile sau riscante.

Instructorul va explica mai întâi exercițiul iar abia apoi va trece la execuția propriu-zisă.

Încercați să mențineți o postură cât mai corectă. Executați exercițiile în așa fel încât să simțiți că mușchii și tendoanele lucrează.

Respirați.

decembrie 20, 2015Permalink Leave a comment

Grâul și Schizofrenia

Ar putea fi grâul și produsele derivate din grâu o cauză a schizofreniei?

graul si schizofreniaSchizofrenia e o boală gravă a creierului. O afecțiune progresivă, deseori asociată cu izolarea socială, paranoia, auzirea de voci. După o perioadă (zeci de ani) se instalează un efect de epuizare în care vocile și celelalte simptome scad în intensitate, dar cel afectat rămâne cu simptomele izolării sociale și cu o lipsă de expresivitate. IRM-ul (imagistică prin rezonanță magnetică) creierului va arăta indicații de celule cerebrale moarte cu rezultat al scăderii în dimensiuni a creierului. Schizofrenia e prezentă peste tot printre noi. Dacă mergeți în parc și îl întrebați pe bărbatul ce stă singur pe bancă, evitat de toată lumea, dacă vrea ceva să mănânce, iar el răspunde paranoic ”salată” sau orice alt aliment ambalat cu șanse mici să fie otrăvit, e cel mai probabil vorba de schizofrenie. Avea la un moment dat părinți, frați, prieteni, poate și studii superioare. Majoritatea acestor oameni ajung pe străzi, fiind incapabili să funcționeze corect în societate.

Majoritatea cercetărilor în schizofrenie se concentrează pe neurotransmițătorii dopamină și acetilcolină, pe histamină și pe polimorfismele genetice ale receptorilor și transmițătorilor. Întrebările normale se adresează asupra chimiei ineficiente a creierului. Tratamentul normal constă în neuroleptice (sperând că vor scădea nivelele de dopamină din zonele corecte ale creierului, în timp ce în alte zone le vor lăsa la limite normale). Și am văzut medicamentele reducând psihozele la nivele acceptabile de multe ori. Însă medicamentele au și efecte secundare majore, de aceea scopul e identificarea indivizilor predispuși la dezvoltarea schizofreniei și prevenirea apariției ei. De cele mai multe ori asta include din nou alte medicamente, dar acestea sunt soluțiile la care se ajunge atunci când companiile farmaceutice finanțează studii.

Un cercetător îndrăzneț, F. Curtis Dohan, și-a petrecut o mare parte a carierei alergând după un suspect neverosimil în patogeneza schizofreniei – grâul. Lucrarea sa fascinantă, Ipoteza genetică a schizofreniei idiopatice: Legătura sa exorfină. poate fi găsită în întregime dând click pe link.

Ceva interesant e că într-o unitate psihiatrică din 1967 mai mulți adulți diagnosticați cu schizofrenie aveau un istoric de intoleranță la grâu/gluten (boală celiacă) de când fuseseră copii. De asemenea, medicii celor cu boală celiacă observaseră că au de până la zece ori mai mulți pacienți schizofrenici decât era media bolii la nivelul populației. Un procent foarte mare! În plus, epidemiologii au descoperit că locuitorii insulelor din Pacific prezentau o legătură puternică între cantitatea de grâu ingerată și  schizofrenie. Populațiile ce nu mâncau grâu aveau foarte puține cazuri de schizofrenie – doar 2 din 65000, spre deosebire de 1 din 100 în țările vestice unde se consuma grâu. Când acele populații au trecut la dieta vesticilor (făină, zahăr, bere) cazurile de schizofrenie au devenit comune. În unele studii clinice, glutenul a agravat cazurile deja existente de schizofrenie, dar pacienții vechi privați de gluten au răspuns afirmativ doar ocazional. Pacientul vechi suferise deja o degradare prea mare – dacă grâul este cumva toxic pentru creier, atunci trebuie stopată ingerarea lui în faze cât mai inițiale ale bolii dacă vrem să vedem îmbunătățiri.

Cercetători de la Institutul Național de Sănătate au căutat fragmente otrăvitoare din proteine derivate din gluten, gliadină (proteine din grâu), și caseină (proteine din lapte). Au descoperit echivalente opioide potente (opioide, cum e morfina) numite exorfine. Multe din aceste studii au fost realizate pe șobolani, iar rezultatele sunt înfiorătoare dacă vă place pâinea, sau laptele, sau șobolanii. Se pare că dacă se ia gluten din grâu și i se adaugă enzime stomacale, rezultatul sunt niște fragmente de proteine puternic opioide. Iar aceste fragmente nu sunt digerate în intestinul subțire, ajungând în creierul și organele șobolanilor ce au fost hrăniți oral cu gluten. Dacă aceste proteine sunt injectate direct în creier, animalele fac convulsii. În mod curios, persoanele schizofrenice par să aibă în urină cantități mari de astfel de proteine. Mult mai mari decât persoanele fără schizofrenie.

Să recapitulăm partea mai importantă din acel studiu, o dietă fără gluten a îmbunătățit categoric situația unor pacienți în primele stadii de schizofrenie. Nu a tuturor, ci a aproximativ 2 din 7. Reintroducerea grâului în alimentație a înrăutățit starea lor considerabil. Într-o altă secție, 115 pacienți au fost trecuți pe o dietă fără gluten și lapte. Aceștia au putut fi eliberați de două ori mai repede decât cei ce mâncau normal. De menționat că rezultatele nu au fost neapărat reproduse în alte teste, dar acele teste includeau doar 4 sau 8 pacienți, cu schizofrenie instalată de foarte mulți ani, deci în stări avansate de degradare.

Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial consumul de cereale era foarte ridicat, iar neurolepticele inexistente, schizofrenicii sufereau oscilații mari în greutate, absorbție deficitară de fier și anomalii post-mortem asociate bolii celiace. De ce nu vedem așa ceva și acum? F. Curtis Dohan susține că unul din efectele secundare ale neurolepticelor e scăderea permeabilității intestinului, astfel încât glutenul trece prin membrană cu mai mare dificultate.

Ceea ce ridică întrebarea dacă acela e efectul secundar sau de fapt cel principal. Lucrarea lui Dohan a fost publicată în 1988 și a sfârșit prin necesitatea unor teste suplimentare, unul din cele sugerate reprezentând hrănirea a doi gemeni născuți din părinți schizofrenici cu o dietă bogată în gluten, pentru a vedea rezultatele. În ziua de azi eventualitatea practicării unui asemenea test e inexistentă. Până în 2005 nu s-a mai întâmplat nimic interesat în acest domeniu, dar apoi a avut loc o descoperire.

În Markeri ai sensibilității la gluten și ai bolii celiace în psihoza recentă și schizofrenia multi-episodică, s-a descoperit că indivizi cu psihoză instalată recent și schizofrenie multi-episodică care aveau anticorpi mai mulți pentru gliadină ar putea împărtăși unele caracteristici imunologice ale bolii celiace, dar reacția lor la gliadină diferă de cea a bolii celiace.

În această lucrare inteligent realizată de Samaroo și Dickerson, publicată sub numele Reacție imunitară inedită la gluten în pacienții cu schizofrenie, au fost testate reacții imunitare și biomarkeri ai bolii celiace în schizofrenici. S-a descoperit că schizofrenicii au foarte mulți anticorpi anti-grâu, dar aceși anticorpi sunt complet diferiți de ai persoanelor cu boală celiacă. Asta înseamnă că testul normal pentru probleme cauzate de gluten, testul pentru boala celiacă, nu ar ieși pozitiv la schizofrenici deși și ei prezintă o reacție imunitară neobișnuită la grâu.

În acest raport despre simptomele schizofreniei într-o dietă ketogenică, se prezintă un caz de remisie psihotică în urma unei diete bazată pe grăsimi, cu carbohidrați puțini și proteine reduse (deci slabă în grâu).

Concluzia? Schizofrenia e o boală mentală progresivă și distructivă ce, deocamdată, poate fi uneori ținută sub control cu medicamentație și sprijin terapeutic, dar nu are remediu. Se pare că anumite grupuri specifice de schizofrenici au un răspuns imunitar neobișnuit la gluten și alte proteine din grâu, iar pentru un număr mic eliminarea grâului din alimentație a produs schimbări pozitive vizibile. O dietă lipsită de gluten e sigură și nu are efecte secundare, astfel că nu văd niciun motiv pentru care un schizofrenic n-ar putea-o încerca pentru câteva luni, cel puțin trei pentru a se putea vedea eventualele efecte.

 

sursa

decembrie 10, 2015Permalink Leave a comment

Riscuri, avertizări și contraindicații ale terapiei prin inversie

E necesar ca înaintea oricărui tratament să ne interesăm de efectele adverse și contraindicațiile pe care le-ar putea avea. Noi înșine suntem cei mai responsabili de sănătătatea noastră.
Terapia prin inversie nu face excepție de la această regula, deoarece inversia acționează asupra întregului corp și astfel e bine să cunoaștem posibilele probleme ce pot apărea.

Terapia prin inversie e studiată încă din anii ’70, iar controversele asupra beneficiilor ei încă continuă.

Metodele prin care se poate obține inversia au diferite grade de dificultate și efecte mai mult sau mai puțin extinse.

cizme gravitationale
Cea mai invazivă metodă e folosirea unor cizme de inversie (gravitaționale), care pe lângă spate implică în intindere și picioarele, iar întrega greutate trage în jos. Cizmele gravitaționale sunt preferate de sportivi deoarece oferă o mai mare plajă de exerciții posibile pentru abdomen. În acest caz efectul lor benefic asupra coloanei poate fi neglijat, căci sunt folosite în alte scopuri.

masa de inversie

O metodă mai puțin invazivă o reprezintă masa de inversie. Datorită formei ea preia o mare parte din greutata corpului și astfel reduce efectul gravitațional ce ar fi acționat în întregime asupra încheieturilor și coloanei prin folosirea unor cizme de inversie. În funcție de masa aleasă, unghiul de înclinare poate fi reglat până la valori considerate suportabile.
De asemenea, poziționarea pe masă devine mai ușoară pentru persoanele în vârstă, care altfel ar fi avut dificultăți mari la agățarea și coborârea de pe bară.

scaun inversie
Pentru izolarea spatelui e indicat scaunul de inversie.
Un scaun de inversie elimină presiunea pe care alte metode o pun asupra șoldurilor și picioarelor, presiune ce la unii pacienți poate provoca dureri după folosirea îndelungată a inversiei.
Această metodă de inversie detensionează numai coloana, deci e o metodă mai puțin invazivă. Însă datorită formei și elementelor de siguranță nu e eficientă și în exerciții, asta dacă intenționați să extindeți tratamentul dincolo de decompresie.

Acum să trecem la niște afecțiuni pe care inversia le-ar putea agrava.

Deoarece inversia crește presiunea în ochi, e recomandat să fie evitată de către persoanele cu glaucom sau dezlipire de retină. Dar nu numai ochiul e afectat, ci întreg sistemul ochi-nas-urechi, astfel adăugăm pe listă sinuzita și problemele preexistente cu urechea internă.
În 1983 dr. Goldman a căutat să stingă panica apărută în urma informațiilor prin care presiunea oculară crește la cote alarmante în timpul inversiei. El a concluzionat că presiunea oculară se apropie de acele procente și în timpul exercițiilor din poziții normale, deci ar fi un efect normal. Dar a specificat că testele lui s-au făcut doar pe perioade de 1-2 minute de inversie, astfel că asupra inversiei pe perioade mai lungi nu se poate pronunța.

Inversia duce, după câteva minute de menținere a poziției, la scăderea ritmului cardiac, iar asta crește tensiunea arterială deoarece inima pompează mai rar dar mai puternic. Aceste efecte sugerează prudență în folosirea inversiei de către persoanele ce au probleme cu inima. Nu prelungiți inutil poziția, pentru început sunt suficiente 1-2 minute, poate mai mult dacă folosiți o masă de inversie ce permite reglarea unghiului. Dacă nu vă simțiți bine reveniți în poziție normală imediat, nu forțați.

Întinderile musculare pot apărea dacă aveți mușchii prea slăbiți si nu faceți experciții de încălzire înainte.

Deși inversia poate aduce multe beneficii, ea nu e un tratament universal pentru problemele coloanei, și la orice deranjament pe care îl simțiți ar trebui să o întrerupeți și să analizați cauzele. Indicația mea e să asociați mereu inversia cu exerciții pentru musculatura spatelui.
Consultați medicul ca să vedeți dacă beneficiile inversiei se pot aplica și în cazul dumneavoastră.

noiembrie 20, 2015Permalink Leave a comment

Terapia prin inversie (partea 4, final)

Mărește fluxul de sânge către creier

Inima trebuie să lucreze împotriva gravitației pentru a duce sângele la creier, care e cel mai mare consumator de oxigen al corpului. Deși cântărește doar 3% din masa totată a corpului, creierul folosește 25% din oxigenul total procesat. Win Wenger, în Cum să-ți Sporești Inteligența, a specificat că ”Numai acele celule cerebrale ce sunt în apropierea unor vase de sânge bine irigate se dezvoltă eficient. Unde nu există astfel de vase, celulele rămân sub dezvoltate și inutile.” Wenger recomandă activități ”inverse” pentru a mări cantitatea de oxigen ce ajunge la creier. ”Pe scurt, se poate îmbunătății considerabil starea fizică a creierului.” Un creier mai bine hrănit lucrează mai bine.

Unii afirmă că îmbunătățirea circulației la nivelul creierului poate să influențeze tonul și culoare pielii, să stimuleze vigilența mentală, și să îmbunătățească vederea și auzul.

Terapia prin inversie permite corpului să se întindă și reajusteze

exercitii pentru masa de inversieAproape orice activitate fizică împlică compresia coloanei. Efectul de compresie generat de gravitate e suplimentat de jogging, ski, exerciții aerobice, ridicări de greutăți, etc. ce pot supune coloana la forțe nebănuit de mari.

Dacă executăm greșit exercițiile zilnice, putem produce discordanțe scheletice. De cele mai multe ori, aceste discordanțe sunt neglijabile și se pot corecta de la sine dacă li se oferă condiții. Aceste condiții sunt satisfăcute de inversia cu mișcare, cum sunt îndoirile laterale, arcuirile de spate, genoflexiunile parțiale.

Exercițiile pe o singură parte pot fi problematice pentru atleți din două motive:
Corpul va încerca să compenseze pentru partea cu musculatură mai dezvoltată, îndoind coloana. Iar exrcițiile pe o singură parte includ de multe ori rotiri ale coloanei, deseori sub tensiune foarte mare (tenis, bowling, baseball, etc.). Inversia după aceste exerciții ar putea ajuta la realinierea coloanei, permițând atleților să fie mai constanți în performanțe. O viață activă mai lungă e încă unul din beneficiile inversiei.

Alte activități fizice produc tensiune în mușchi datorită contracției de lungă durată a unor grupe de mușchi. Patinajul, înotul, ciclismul, sunt doar câteva exemple de exerciții care pun zona lombară sub mare presiune. Atleții ce practică aceste sporturi pot beneficia pe deplin de terapia prin inversie.

Inversia reduce durerea din mușchii prea obosiți

Atleții predispuși la dureri și spasme musculare după efort pot beneficia de curățarea limfei indusă de inversie. Activitățile fizice intense produc dureri musculare. Acest lucru se datorează acumulării de deșeuri celulare și acid lactic în mușchi. Cu cât mai repede sunt acestea îndepărtate, cu atât mai repede vor reveni mușchii la normal.

Inversia ajută la echilibru

Activitățile ce implică inversarea corpului vor beneficia de exerciții de inversie. Inversia ajută la dezvoltarea echilibrului, ce apare când se stimulează părți din urechea internă. Parașutiștii, gimnaștii, săritorii în apă și scafandrii, vor descoperi că terapia prin inversie reglează corpul și urechea internă pentru acele sporturi.
Terapia prin inversie a fost folosită, de asemenea, la normalizarea urechii interne ca tratament pentru răul de mișcare.

Inversia întărește ligamentele

exercitii cizme inversieLigamentele sunt fascicule de fibre ce leagă oasele între ele. Acestea sunt flexibile dar nu foarte elastice, și pot suferi rupturi dacă sunt forțate prea tare. Mișcarea ușoară pe care o implică așezarea în inversie ajută la întărirea ligamentelor și a altor țesuturi conjunctive, protejând atletul de răniri grave. Ligamentele ce nu sunt mișcate își vor pierde în timp elasticitatea și flexibilitatea.

În încheiere

Atracția constantă a gravității e o forță pe care corpul o resimte pe tot parcursul vieții. Terapia prin inversie oferă un sistem de întinderi și exerciții ușoare care încetinesc sau chiar contracarează efectele negative ale acestei comprimări. Folosite cumpătat, mesele și cizmele de inversie sunt extrem de benefice, și nu prezintă pericol mai mare ca alte activități cunoscute de fitness. Uneori există o explicație pentru care inversia funcționează, iar alteori nu.

Experiențele a mii de oameni ce folosesc regulat inversia dau speranțe pentru toți cei ce suferă de probleme cu spatele. Iar beneficiile asupra sănătății sunt extinse în întreg corpul, nefiind localizate doar la spate.

Înainte de a vă decide asupra terapiei prin inversie consultați-vă cu medicul de familie și studiați posibilele contra indicații.

noiembrie 7, 2015Permalink Leave a comment

Terapia prin inversie (partea 3)

Când dormim, o activitate ce nu presează discurile, acestea se dilată absorbind lichid și nutrienți, lungind coloana cu până la 2cm.

Folosirea unei mese de inversie e o altă activitate ce nu presează discurile și oferă numai beneficii. Când ne relaxăm, coloana se întinde. Spațiul dintre vertebre se va mări, scăzând presiunea asupra discurilor. Iar asta încurajează irigarea acelor discuri.

Terapia prin inversie reduce stresul

Corpul vă va anunța când sunteți stresați prin dureri de spate și gât, dureri de cap și încordări musculare. E modul în care organismul protestează împotriva stresului, forțându-vă să reduceți ritmul.

În cel mai rău caz, terapia prin inversie e o cale grozavă de a face o pauză și a vă relaxa. Întinderea întregului corp e înviorătoare și reduce tensiunile musculare. De secole, practicanții de Yoga au recunoscut conceptul inversiei trupului pentru relaxare. Pozitia de stat în cap e o formă de „schimbare a posturii”, inversând sensul gravitației, și e considerată o formă de terapie de inversie. Nu oricui îi place să stea în cap, astfel că o masă de inversie devine o alternativă mai ușoară, adăugând și beneficiul decompresiei încheieturilor.

Inversia ajută circulația și curățarea sângelui și a limfei

terapia prin inversie si sistemul limfatic
Sistemul Limfatic
Sistemul cardiovascular e constituit din inimă, vene, artere, și capilare. E sistemul de transport al organismului, ducând hrană și oxigen la celule. Inima pompează sânge: sângele oxigenat pornește de la plămâni prin artere iar sângele plin de toxine se întoarce prin vene pentru a fi curățat și oxigenat. Sistemul cardiovascular recuperează sânge și din picioare și trunchiul inferior, lucrând împotriva gravitației. Terapia prin inversie ajută acest proces prin manipularea gravitației.

Spre deosebire de sistemul cardiovascular, cel limfatic nu are o pompă. Doar contracțiile și extensiile alternante ale mușchilor duc limfa în sus prin capilare și valve cu un singur sens pentru a fi curățată. Inversând corpul, astfel încât gravitația să ajute în loc de a îngreuna, aceste valve ce permit trecerea limfei într-un singur sens ajută la împingerea lichidului limfatic spre piept. Cu cât mai repede e curățat acest lichid, cu atât mai repede dispar durerile și tensiunile musculare.

continuare -> partea 4