Ciupercile crude Champignon sunt toxice

image_pdfimage_print

ciuperci champignon toxiceE indicat ca ciupercile Champignon (Agaricus bisporus) să nu fie consumate crude.

Există două motive pentru asta. În primul rând, ciuperca conține mai multe substanțe potențial toxice, una din ele fiind agaritina (în imagine), un derivat al acidului glutamic (un aminoacid ne-esențial). În medie, ciupercile conțin între 200-500mg de agaritină per kilogram.

Agaritina e descompusă de ficat în acid glutamic și hidrazină. Hidrazina e responsabilă pentru proprietățile cancerigene ale agaritinei. Deoarece agaritina nu e stabilă la temperaturi ridicate, fierberea sau prăjirea ciupercilor scade riscul de ingestie.

Al doilea risc pe care îl implică consumarea de ciuperci crude sunt bacteriile patogene, datorită substratului pe care sunt crescute. Acest substrat e de obicei sterilizat înaintea utilizării, dar continuă să rămână un mediu propice dezvoltării bacteriilor, astfel că prezența unor bacterii periculoase în ciuperci e foarte posibilă.

Consumul speciilor de Agaricus a crescut considerabil în Japonia odată cu adaptarea la bucătăria Vesticilor. Ca urmare a testelor concentrate pe vezica urinară a șobolanilor s-au observat următoarele rate de apariție a cancerului pentru diverse ciuperci: 30.8% pentru Champignon proaspete (Agaricus bisporus), 32.5% pentru Shiitake proaspete (Agaricus edodes), 9.8% pentru Shiitake uscate, 50% pentru agaritină sintetizată, și 5.4% pentru substanța de control.

În ciupercile din conserve agaritina a fost prezentă sub 10% față de cele proaspete. Agaritina se degradează natural, ritmul depinde de substanța în care e prezentă. S-a testat o probă de agaritină sintetică iar concluziile sunt că în apă se degradează complet în 48 de ore, mai rapid în spații deschise, deci degradarea e dependentă de oxigen. Aceasta are loc mai repede în mediu acid decât neutru, observație confirmată prin introducerea agaritinei în acid gastric simulat.

Cantitatea de agaritină din ciupercile crude a scăzut considerabil după fierberea timp de 10 minute la 100 grade Celsius.

Surse:
http://www.food-info.net/uk/qa/qa-saf86.htm
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2132000
http://web.vscht.cz/~hajslovj/publications/hajslova_agaritine_fac_vol19_p1028-1033.pdf

Diabetul crește riscul de demență

image_pdfimage_print

diabetul si dementa

Pacienții cu diabet de tip 2 prezintă un risc cu 60% mai mare de a dezvolta demență față de persoanele fără diabet.

Cercetătorii au evaluat recent 14 studii ce însumează peste 2 milioane de persoane pentru a studia relația dintre diabet și demență.

Aceștia au folosit în mod egal indivizi de sexe diferite în analiza lor pentru a stabili dacă relația dintre diabet și demență diferă între bărbați și femei.

Studiile precendente sugerau deja un risc mai mare de boli cardiovasculare la femei față de bărbații cu diabet, dar cercetătorii nu știau dacă această diferență se va menține și la demență.

Din 2.310.330 indivizi ale căror date au fost folosite în analiză, 102.174 aveau demență.

Autorii studiului au observat că diabetul era asociat cu o creștere a riscului de demență de 60% atât la bărbați cât și la femei.

Însă, una din diferențe a fost că femeile aveau un risc mai mare cu 19% pentru dezvoltarea demenței vasculare. Conform studiului, femeile nu au prezentat un risc mai mare decât bărbații pentru dezvoltarea demenței nonvasculare.

Demența afectează la nivel global estimativ 44 milioane indivizi. Prin schimbările demografice și profilul epidemiologic, răspândirea ei e estimat că se va dubla până în anul 2030 și tripla până în 2050.

Demența nonvasculară, reprezentată în principal de Alzheimer, și demența vasculară sunt cele mai comune forme de demență, reprezentând aproximativ 70% și 20% din toate cazurile de demență.

Sursa: http://care.diabetesjournals.org/content/39/2/300.long

februarie 27, 2016Permalink Leave a comment

Atenție la Vitamina B12

image_pdfimage_print

vitamina b12 cobalaminaVitamina B12 e un un compus coordinativ ce conține cobalt, fiind numită și cobalamină.

Deficiența de B12

Un studiu de la Universitatea Tufts sugerează că 40% din populația între 26-83 de ani prezintă nivele scăzute de vitamina B12, suficient de scăzute încât să inducă simptome neurologice.
9% cu deficiență totală, iar 16% pe aproape. Nivelele scăzute nu țin cont de vârstă.

Deficiența de B12 afectează 40% din persoanele peste 60 de ani, și e foarte posibil ca unele simptome atribuite îmbătrânirii să reprezinte de fapt consecința acestei deficiențe – pierderea memoriei, declin cognitiv, mobilitate redusă, etc.

Semnele și simptomele deficienței se confundă cu cele ale unor boli grave: alzheimer, scleroză multiplă, boli mentale, boli cardiovasculare, autism, boli autoimune, cancer, probleme de dezvoltare la copii, infertilitate la bărbați și femei.

Deficiențele de vitamină B12 sunt rareori diagnosticate, deoarece nimeni nu caută după așa ceva.

De ce avem nevoie de Vitamina B12?

B12 lucrează cu folații pentru sinteza ADN și a celulelor sanguine. E necesară și pentru formarea și menținerea tecii de mielină ce învelește fibrele nervoase. Dacă ne imaginăm creierul ca o rețea vastă de cabluri, mielina e cea care izolează acele cabluri.

Condițiile severe are deficienței de B12, cum e anemia pernicioasă (o formă de anemie megaloblastică, condiție autoimună în care organismul distruge factorul intrinsec necesar absorbției B12), era fatală până s-a descoperit că moartea poate fi prevenită dacă pacienții sunt hrăniți cu ficat crud (conține cantități mari de B12). Însă anemia e ultimul stadiu al deficienței, până acolo ea cauzează multe alte probleme cum ar fi oboseală, letargie, slăbiciune, pierderi de memorie, și probleme neurologice și psihiatrice.

Deficiența de B12 cunoaște patru stadii:
I. declinul nivelului de B12 în sânge
II. concentrații scăzute de B12 în celule
III. un nivel ridicat de homocisteină în sânge și o rată scăzută a sintezei ADN
IV. anemia macrocitară (megaloblastică)

De ce e atât de comună deficiența de Vitamina B12?

Procesul absorbției e complex și include mai mulți pași, oricare din ei putând da greș:
– disbioză intestinală (flora intestinală dezechilibrată deteriorează capacitatea de digestie)
– inflamații intestinale
– gastrită atrofică sau hipoclorhidrie (acid stomacal diminuat)
– anemie pernicioasă
– medicație (mai ales cea pentru acid)
– alcool
– expunerea la oxid nitric

Asta explică de ce deficiența apare chiar la persoane ce mănâncă cantități mari de produse ce conțin vitamina B12.

În general, grupurile cu cel mai mare risc sunt:
– vegetarienii și veganii
– persoanele peste 60 de ani
– persoanele care iau medicamente ce reduc acidul stomacal
– persoanele ce iau medicamente pentru diabet, cum ar fi metformina
– persoanele cu boala Crohn, colită ulcerativă, boală celiacă, sau SII (Sindromul de intestin iritabil)
– femeile cu istoric de infertilitate și avort spontan

Vitamina B12 se găsește exclusiv în produse de origine animală!

B12 e singura vitamină care conține urme de elemente (cobalt). Cobalamina e produsă în intestinele animalelor, și e singura vitamină pe care nu o putem obține din plante sau lumina soarelui. Plantele nu au nevoie de cobalamină.

Un mit periculos printre vegetarieni și vegani e că există surse alternative de obținere a B12, cum ar fi algele, spirulina, soia fermentată și drojdia de bere. Dar toate aceste alternative conțin de fapt analogi numiți cobamide, ce ar putea chiar interfera cu metabolizarea B12 și bloca absorbția ei.

Asta explică de ce studiile arată constant că până la 50% din vegetarienii de durată lungă și 80% din vegani au deficit de vitamina B12.

Mai ales deficiențele copiilor sunt alarmante. Studiile arată că copiii crescuți până la vârsta de șase ani pe o dietă vegană continuă să-și mențină deficiența de B12 ani de zile după ce au început să mănânce produse de origine animală. Într-unul din studii, cercetătorii au descoperit că există:

…o legătură puternică între situația cobalaminei (B12) și performanțele în teste ce măsoară inteligența fluidă, abilitatea spațială și memoria pe termen scurt, copiii vegani obținând scoruri mai mici comparitiv cu cei omnivori de fiecare dată.

În special deficitul inteligenței fluide e îngrijorător, deoarece:

…implică raționarea, capacitatea de a rezolva probleme complexe, abilitatea de a gândi abstract și de a învăța. Orice defect în această arie poate avea consecințe vaste în funcționarea individului.

Ca orice părinte, vegetarienii și veganii vor tot ce e mai bun pentru copiii lor. De aceea e imperativ pentru ei să înțeleagă că nu există surse vegetale de vitamina B12 și că toți vegetarienii și veganii ar trebui să suplimenteze acest deficit. Acest lucru e și mai important pentru copii și gravide, care au un necesar de B12 mai mare.

Tratamentul carenței de B12

Răspândirea acestei deficiențe reprezintă o tragedie deoarece analizele costă câțiva zeci de lei și pot fi făcute la orice clinică.

Nu are rost să discutăm aici despre forme de tratament deoarece acesta va fi personalizat de către medic în funcție de gravitatea carenței.

În schimb să discutăm ceva interesant despre:

Suplimente de Vitamina B12.

B12 se găsește sub două forme enzimatice:
– metilcobalamină
– deoxiadenozilcobalamină

Și două forme vitaminice:
– ciancobalamină
– hidroxicobalamină

O metodă eficientă de livrare a vitaminei B12 e injectarea ei pe cale intramusculară, deoarece ocolește tractul digestiv și intră direct în sânge.

Pe partea de suplimente orale cea mai utilizată formă e ciancobalamina, o formă sintetică ieftină legată de o moleculă de cianură. Ciancobalamina e mai puțin eficientă decât metilcobalamina, și lasă în urmă molecula de cianură ce apoi trebuie eliminată de ficat.

În organism introducem deseori cantități neglijabile de cianuri involuntar (nitriți,semințele anumitor fructe, tutun, anumite legume) dar cantitățile sunt atât de mici încât corpul le elimină ușor.

Prin procesul digestiv aproximativ 2% din ciancobalamină e convertită în cianură. Pentru a se ajunge la deces e necesar 1mg de cianură pentru fiecare kg corporal. Cea mai mare doză de ciancobalamină ce poate fi găsită momentan pe piață e de 1mg (1000mcg), deci ingerarea unui gram de ciancobalamină ar elibera 20 de micrograme de cianură în sânge. La o greutate de 70kg, doza fatală ar fi de 70 miligrame cianură. Pentru a ajunge la această cantitate, persoana ar trebui să ingereze 7kg de ciancobalamină, aproximativ 3500 de tablete de vitamina B12.

Prin comparație, 100 grame de semințe de măr conțin 70 miligrame de cianură. Dacă sămânța cântărește în medie 0,75 grame, pentru o doză fatală sunt suficiente 134 de semințe. Dacă mărul are în medie 8 semințe, pentru doza fatală ar fi suficiente 18 mere mâncate cu tot cu semințe. De reținut când vă faceți sucuri din mere întregi.

Astfel, în practică e foarte dificil să ajungem la o doză letală din ciancobalamină, dar asta nu înseamnă că ar trebui să o și folosim. Metilcobalamina rămâne mai mult în organism și la nivele mai înalte. E singura formă de B12 ce poate participa direct la metabolizarea homocisteinei, și e absorbită mai eficient.

Surse suplimentare:
http://chriskresser.com/b12-deficiency-a-silent-epidemic-with-serious-consequences/
http://www.health101.org/art_methylcobalamin.htm

ianuarie 14, 2016Permalink Leave a comment

Exerciții recuperare Accident Vascular Cerebral (AVC)

image_pdfimage_print

Un accident vascular cerebral apare atunci cand un vas de sange (o artera) care furnizeaza sange la nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat de un cheag sangvin. In cateva minute, celulele nervoase din acea zona sunt afectate si ele pot muri in cateva ore. Ca rezultat, acea parte a corpului care este controlata de zona afectata a creierului nu mai poate functiona adecvat.

Peste video am tradus doar indicațiile necesare executării exercițiilor, mai jos vom lista și câteva adiționale (traduse tot din video). Formatarea grosolana e intenționată, pentru ajutorarea persoanelor mai în vârstă.

Programul are ca scop oferirea de ajutor pentru persoanele afectate în mai mică sau mare măsură de un AVC. Nu vă grăbește nimeni. Faceți pauze, fiți răbdători, puneți înregistrarea pe pauză sau reluați anumite secvențe dacă nu ați înțeles ceva sau nu sunteți mulțumiți de rezultate.

Rugați pe cineva să vă ajute dacă considerați exercițiile prea dificile sau riscante.

Instructorul va explica mai întâi exercițiul iar abia apoi va trece la execuția propriu-zisă.

Încercați să mențineți o postură cât mai corectă. Executați exercițiile în așa fel încât să simțiți că mușchii și tendoanele lucrează.

Respirați.

decembrie 20, 2015Permalink Leave a comment

Grâul și Schizofrenia

image_pdfimage_print

Ar putea fi grâul și produsele derivate din grâu o cauză a schizofreniei?

graul si schizofreniaSchizofrenia e o boală gravă a creierului. O afecțiune progresivă, deseori asociată cu izolarea socială, paranoia, auzirea de voci. După o perioadă (zeci de ani) se instalează un efect de epuizare în care vocile și celelalte simptome scad în intensitate, dar cel afectat rămâne cu simptomele izolării sociale și cu o lipsă de expresivitate. IRM-ul (imagistică prin rezonanță magnetică) creierului va arăta indicații de celule cerebrale moarte cu rezultat al scăderii în dimensiuni a creierului. Schizofrenia e prezentă peste tot printre noi. Dacă mergeți în parc și îl întrebați pe bărbatul ce stă singur pe bancă, evitat de toată lumea, dacă vrea ceva să mănânce, iar el răspunde paranoic ”salată” sau orice alt aliment ambalat cu șanse mici să fie otrăvit, e cel mai probabil vorba de schizofrenie. Avea la un moment dat părinți, frați, prieteni, poate și studii superioare. Majoritatea acestor oameni ajung pe străzi, fiind incapabili să funcționeze corect în societate.

Majoritatea cercetărilor în schizofrenie se concentrează pe neurotransmițătorii dopamină și acetilcolină, pe histamină și pe polimorfismele genetice ale receptorilor și transmițătorilor. Întrebările normale se adresează asupra chimiei ineficiente a creierului. Tratamentul normal constă în neuroleptice (sperând că vor scădea nivelele de dopamină din zonele corecte ale creierului, în timp ce în alte zone le vor lăsa la limite normale). Și am văzut medicamentele reducând psihozele la nivele acceptabile de multe ori. Însă medicamentele au și efecte secundare majore, de aceea scopul e identificarea indivizilor predispuși la dezvoltarea schizofreniei și prevenirea apariției ei. De cele mai multe ori asta include din nou alte medicamente, dar acestea sunt soluțiile la care se ajunge atunci când companiile farmaceutice finanțează studii.

Un cercetător îndrăzneț, F. Curtis Dohan, și-a petrecut o mare parte a carierei alergând după un suspect neverosimil în patogeneza schizofreniei – grâul. Lucrarea sa fascinantă, Ipoteza genetică a schizofreniei idiopatice: Legătura sa exorfină. poate fi găsită în întregime dând click pe link.

Ceva interesant e că într-o unitate psihiatrică din 1967 mai mulți adulți diagnosticați cu schizofrenie aveau un istoric de intoleranță la grâu/gluten (boală celiacă) de când fuseseră copii. De asemenea, medicii celor cu boală celiacă observaseră că au de până la zece ori mai mulți pacienți schizofrenici decât era media bolii la nivelul populației. Un procent foarte mare! În plus, epidemiologii au descoperit că locuitorii insulelor din Pacific prezentau o legătură puternică între cantitatea de grâu ingerată și  schizofrenie. Populațiile ce nu mâncau grâu aveau foarte puține cazuri de schizofrenie – doar 2 din 65000, spre deosebire de 1 din 100 în țările vestice unde se consuma grâu. Când acele populații au trecut la dieta vesticilor (făină, zahăr, bere) cazurile de schizofrenie au devenit comune. În unele studii clinice, glutenul a agravat cazurile deja existente de schizofrenie, dar pacienții vechi privați de gluten au răspuns afirmativ doar ocazional. Pacientul vechi suferise deja o degradare prea mare – dacă grâul este cumva toxic pentru creier, atunci trebuie stopată ingerarea lui în faze cât mai inițiale ale bolii dacă vrem să vedem îmbunătățiri.

Cercetători de la Institutul Național de Sănătate au căutat fragmente otrăvitoare din proteine derivate din gluten, gliadină (proteine din grâu), și caseină (proteine din lapte). Au descoperit echivalente opioide potente (opioide, cum e morfina) numite exorfine. Multe din aceste studii au fost realizate pe șobolani, iar rezultatele sunt înfiorătoare dacă vă place pâinea, sau laptele, sau șobolanii. Se pare că dacă se ia gluten din grâu și i se adaugă enzime stomacale, rezultatul sunt niște fragmente de proteine puternic opioide. Iar aceste fragmente nu sunt digerate în intestinul subțire, ajungând în creierul și organele șobolanilor ce au fost hrăniți oral cu gluten. Dacă aceste proteine sunt injectate direct în creier, animalele fac convulsii. În mod curios, persoanele schizofrenice par să aibă în urină cantități mari de astfel de proteine. Mult mai mari decât persoanele fără schizofrenie.

Să recapitulăm partea mai importantă din acel studiu, o dietă fără gluten a îmbunătățit categoric situația unor pacienți în primele stadii de schizofrenie. Nu a tuturor, ci a aproximativ 2 din 7. Reintroducerea grâului în alimentație a înrăutățit starea lor considerabil. Într-o altă secție, 115 pacienți au fost trecuți pe o dietă fără gluten și lapte. Aceștia au putut fi eliberați de două ori mai repede decât cei ce mâncau normal. De menționat că rezultatele nu au fost neapărat reproduse în alte teste, dar acele teste includeau doar 4 sau 8 pacienți, cu schizofrenie instalată de foarte mulți ani, deci în stări avansate de degradare.

Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial consumul de cereale era foarte ridicat, iar neurolepticele inexistente, schizofrenicii sufereau oscilații mari în greutate, absorbție deficitară de fier și anomalii post-mortem asociate bolii celiace. De ce nu vedem așa ceva și acum? F. Curtis Dohan susține că unul din efectele secundare ale neurolepticelor e scăderea permeabilității intestinului, astfel încât glutenul trece prin membrană cu mai mare dificultate.

Ceea ce ridică întrebarea dacă acela e efectul secundar sau de fapt cel principal. Lucrarea lui Dohan a fost publicată în 1988 și a sfârșit prin necesitatea unor teste suplimentare, unul din cele sugerate reprezentând hrănirea a doi gemeni născuți din părinți schizofrenici cu o dietă bogată în gluten, pentru a vedea rezultatele. În ziua de azi eventualitatea practicării unui asemenea test e inexistentă. Până în 2005 nu s-a mai întâmplat nimic interesat în acest domeniu, dar apoi a avut loc o descoperire.

În Markeri ai sensibilității la gluten și ai bolii celiace în psihoza recentă și schizofrenia multi-episodică, s-a descoperit că indivizi cu psihoză instalată recent și schizofrenie multi-episodică care aveau anticorpi mai mulți pentru gliadină ar putea împărtăși unele caracteristici imunologice ale bolii celiace, dar reacția lor la gliadină diferă de cea a bolii celiace.

În această lucrare inteligent realizată de Samaroo și Dickerson, publicată sub numele Reacție imunitară inedită la gluten în pacienții cu schizofrenie, au fost testate reacții imunitare și biomarkeri ai bolii celiace în schizofrenici. S-a descoperit că schizofrenicii au foarte mulți anticorpi anti-grâu, dar aceși anticorpi sunt complet diferiți de ai persoanelor cu boală celiacă. Asta înseamnă că testul normal pentru probleme cauzate de gluten, testul pentru boala celiacă, nu ar ieși pozitiv la schizofrenici deși și ei prezintă o reacție imunitară neobișnuită la grâu.

În acest raport despre simptomele schizofreniei într-o dietă ketogenică, se prezintă un caz de remisie psihotică în urma unei diete bazată pe grăsimi, cu carbohidrați puțini și proteine reduse (deci slabă în grâu).

Concluzia? Schizofrenia e o boală mentală progresivă și distructivă ce, deocamdată, poate fi uneori ținută sub control cu medicamentație și sprijin terapeutic, dar nu are remediu. Se pare că anumite grupuri specifice de schizofrenici au un răspuns imunitar neobișnuit la gluten și alte proteine din grâu, iar pentru un număr mic eliminarea grâului din alimentație a produs schimbări pozitive vizibile. O dietă lipsită de gluten e sigură și nu are efecte secundare, astfel că nu văd niciun motiv pentru care un schizofrenic n-ar putea-o încerca pentru câteva luni, cel puțin trei pentru a se putea vedea eventualele efecte.

 

sursa

decembrie 10, 2015Permalink Leave a comment

Riscuri, avertizări și contraindicații ale terapiei prin inversie

image_pdfimage_print

E necesar ca înaintea oricărui tratament să ne interesăm de efectele adverse și contraindicațiile pe care le-ar putea avea. Noi înșine suntem cei mai responsabili de sănătătatea noastră.
Terapia prin inversie nu face excepție de la această regula, deoarece inversia acționează asupra întregului corp și astfel e bine să cunoaștem posibilele probleme ce pot apărea.

Terapia prin inversie e studiată încă din anii ’70, iar controversele asupra beneficiilor ei încă continuă.

Metodele prin care se poate obține inversia au diferite grade de dificultate și efecte mai mult sau mai puțin extinse.

cizme gravitationale
Cea mai invazivă metodă e folosirea unor cizme de inversie (gravitaționale), care pe lângă spate implică în intindere și picioarele, iar întrega greutate trage în jos. Cizmele gravitaționale sunt preferate de sportivi deoarece oferă o mai mare plajă de exerciții posibile pentru abdomen. În acest caz efectul lor benefic asupra coloanei poate fi neglijat, căci sunt folosite în alte scopuri.

masa de inversie

O metodă mai puțin invazivă o reprezintă masa de inversie. Datorită formei ea preia o mare parte din greutata corpului și astfel reduce efectul gravitațional ce ar fi acționat în întregime asupra încheieturilor și coloanei prin folosirea unor cizme de inversie. În funcție de masa aleasă, unghiul de înclinare poate fi reglat până la valori considerate suportabile.
De asemenea, poziționarea pe masă devine mai ușoară pentru persoanele în vârstă, care altfel ar fi avut dificultăți mari la agățarea și coborârea de pe bară.

scaun inversie
Pentru izolarea spatelui e indicat scaunul de inversie.
Un scaun de inversie elimină presiunea pe care alte metode o pun asupra șoldurilor și picioarelor, presiune ce la unii pacienți poate provoca dureri după folosirea îndelungată a inversiei.
Această metodă de inversie detensionează numai coloana, deci e o metodă mai puțin invazivă. Însă datorită formei și elementelor de siguranță nu e eficientă și în exerciții, asta dacă intenționați să extindeți tratamentul dincolo de decompresie.

Acum să trecem la niște afecțiuni pe care inversia le-ar putea agrava.

Deoarece inversia crește presiunea în ochi, e recomandat să fie evitată de către persoanele cu glaucom sau dezlipire de retină. Dar nu numai ochiul e afectat, ci întreg sistemul ochi-nas-urechi, astfel adăugăm pe listă sinuzita și problemele preexistente cu urechea internă.
În 1983 dr. Goldman a căutat să stingă panica apărută în urma informațiilor prin care presiunea oculară crește la cote alarmante în timpul inversiei. El a concluzionat că presiunea oculară se apropie de acele procente și în timpul exercițiilor din poziții normale, deci ar fi un efect normal. Dar a specificat că testele lui s-au făcut doar pe perioade de 1-2 minute de inversie, astfel că asupra inversiei pe perioade mai lungi nu se poate pronunța.

Inversia duce, după câteva minute de menținere a poziției, la scăderea ritmului cardiac, iar asta crește tensiunea arterială deoarece inima pompează mai rar dar mai puternic. Aceste efecte sugerează prudență în folosirea inversiei de către persoanele ce au probleme cu inima. Nu prelungiți inutil poziția, pentru început sunt suficiente 1-2 minute, poate mai mult dacă folosiți o masă de inversie ce permite reglarea unghiului. Dacă nu vă simțiți bine reveniți în poziție normală imediat, nu forțați.

Întinderile musculare pot apărea dacă aveți mușchii prea slăbiți si nu faceți experciții de încălzire înainte.

Deși inversia poate aduce multe beneficii, ea nu e un tratament universal pentru problemele coloanei, și la orice deranjament pe care îl simțiți ar trebui să o întrerupeți și să analizați cauzele. Indicația mea e să asociați mereu inversia cu exerciții pentru musculatura spatelui.
Consultați medicul ca să vedeți dacă beneficiile inversiei se pot aplica și în cazul dumneavoastră.

noiembrie 20, 2015Permalink Leave a comment

Terapia prin inversie (partea 4, final)

image_pdfimage_print

Mărește fluxul de sânge către creier

Inima trebuie să lucreze împotriva gravitației pentru a duce sângele la creier, care e cel mai mare consumator de oxigen al corpului. Deși cântărește doar 3% din masa totată a corpului, creierul folosește 25% din oxigenul total procesat. Win Wenger, în Cum să-ți Sporești Inteligența, a specificat că ”Numai acele celule cerebrale ce sunt în apropierea unor vase de sânge bine irigate se dezvoltă eficient. Unde nu există astfel de vase, celulele rămân sub dezvoltate și inutile.” Wenger recomandă activități ”inverse” pentru a mări cantitatea de oxigen ce ajunge la creier. ”Pe scurt, se poate îmbunătății considerabil starea fizică a creierului.” Un creier mai bine hrănit lucrează mai bine.

Unii afirmă că îmbunătățirea circulației la nivelul creierului poate să influențeze tonul și culoare pielii, să stimuleze vigilența mentală, și să îmbunătățească vederea și auzul.

Terapia prin inversie permite corpului să se întindă și reajusteze

exercitii pentru masa de inversieAproape orice activitate fizică împlică compresia coloanei. Efectul de compresie generat de gravitate e suplimentat de jogging, ski, exerciții aerobice, ridicări de greutăți, etc. ce pot supune coloana la forțe nebănuit de mari.

Dacă executăm greșit exercițiile zilnice, putem produce discordanțe scheletice. De cele mai multe ori, aceste discordanțe sunt neglijabile și se pot corecta de la sine dacă li se oferă condiții. Aceste condiții sunt satisfăcute de inversia cu mișcare, cum sunt îndoirile laterale, arcuirile de spate, genoflexiunile parțiale.

Exercițiile pe o singură parte pot fi problematice pentru atleți din două motive:
Corpul va încerca să compenseze pentru partea cu musculatură mai dezvoltată, îndoind coloana. Iar exrcițiile pe o singură parte includ de multe ori rotiri ale coloanei, deseori sub tensiune foarte mare (tenis, bowling, baseball, etc.). Inversia după aceste exerciții ar putea ajuta la realinierea coloanei, permițând atleților să fie mai constanți în performanțe. O viață activă mai lungă e încă unul din beneficiile inversiei.

Alte activități fizice produc tensiune în mușchi datorită contracției de lungă durată a unor grupe de mușchi. Patinajul, înotul, ciclismul, sunt doar câteva exemple de exerciții care pun zona lombară sub mare presiune. Atleții ce practică aceste sporturi pot beneficia pe deplin de terapia prin inversie.

Inversia reduce durerea din mușchii prea obosiți

Atleții predispuși la dureri și spasme musculare după efort pot beneficia de curățarea limfei indusă de inversie. Activitățile fizice intense produc dureri musculare. Acest lucru se datorează acumulării de deșeuri celulare și acid lactic în mușchi. Cu cât mai repede sunt acestea îndepărtate, cu atât mai repede vor reveni mușchii la normal.

Inversia ajută la echilibru

Activitățile ce implică inversarea corpului vor beneficia de exerciții de inversie. Inversia ajută la dezvoltarea echilibrului, ce apare când se stimulează părți din urechea internă. Parașutiștii, gimnaștii, săritorii în apă și scafandrii, vor descoperi că terapia prin inversie reglează corpul și urechea internă pentru acele sporturi.
Terapia prin inversie a fost folosită, de asemenea, la normalizarea urechii interne ca tratament pentru răul de mișcare.

Inversia întărește ligamentele

exercitii cizme inversieLigamentele sunt fascicule de fibre ce leagă oasele între ele. Acestea sunt flexibile dar nu foarte elastice, și pot suferi rupturi dacă sunt forțate prea tare. Mișcarea ușoară pe care o implică așezarea în inversie ajută la întărirea ligamentelor și a altor țesuturi conjunctive, protejând atletul de răniri grave. Ligamentele ce nu sunt mișcate își vor pierde în timp elasticitatea și flexibilitatea.

În încheiere

Atracția constantă a gravității e o forță pe care corpul o resimte pe tot parcursul vieții. Terapia prin inversie oferă un sistem de întinderi și exerciții ușoare care încetinesc sau chiar contracarează efectele negative ale acestei comprimări. Folosite cumpătat, mesele și cizmele de inversie sunt extrem de benefice, și nu prezintă pericol mai mare ca alte activități cunoscute de fitness. Uneori există o explicație pentru care inversia funcționează, iar alteori nu.

Experiențele a mii de oameni ce folosesc regulat inversia dau speranțe pentru toți cei ce suferă de probleme cu spatele. Iar beneficiile asupra sănătății sunt extinse în întreg corpul, nefiind localizate doar la spate.

Înainte de a vă decide asupra terapiei prin inversie consultați-vă cu medicul de familie și studiați posibilele contra indicații.

noiembrie 7, 2015Permalink Leave a comment

Terapia prin inversie (partea 3)

image_pdfimage_print

Când dormim, o activitate ce nu presează discurile, acestea se dilată absorbind lichid și nutrienți, lungind coloana cu până la 2cm.

Folosirea unei mese de inversie e o altă activitate ce nu presează discurile și oferă numai beneficii. Când ne relaxăm, coloana se întinde. Spațiul dintre vertebre se va mări, scăzând presiunea asupra discurilor. Iar asta încurajează irigarea acelor discuri.

Terapia prin inversie reduce stresul

Corpul vă va anunța când sunteți stresați prin dureri de spate și gât, dureri de cap și încordări musculare. E modul în care organismul protestează împotriva stresului, forțându-vă să reduceți ritmul.

În cel mai rău caz, terapia prin inversie e o cale grozavă de a face o pauză și a vă relaxa. Întinderea întregului corp e înviorătoare și reduce tensiunile musculare. De secole, practicanții de Yoga au recunoscut conceptul inversiei trupului pentru relaxare. Pozitia de stat în cap e o formă de „schimbare a posturii”, inversând sensul gravitației, și e considerată o formă de terapie de inversie. Nu oricui îi place să stea în cap, astfel că o masă de inversie devine o alternativă mai ușoară, adăugând și beneficiul decompresiei încheieturilor.

Inversia ajută circulația și curățarea sângelui și a limfei

terapia prin inversie si sistemul limfatic
Sistemul Limfatic
Sistemul cardiovascular e constituit din inimă, vene, artere, și capilare. E sistemul de transport al organismului, ducând hrană și oxigen la celule. Inima pompează sânge: sângele oxigenat pornește de la plămâni prin artere iar sângele plin de toxine se întoarce prin vene pentru a fi curățat și oxigenat. Sistemul cardiovascular recuperează sânge și din picioare și trunchiul inferior, lucrând împotriva gravitației. Terapia prin inversie ajută acest proces prin manipularea gravitației.

Spre deosebire de sistemul cardiovascular, cel limfatic nu are o pompă. Doar contracțiile și extensiile alternante ale mușchilor duc limfa în sus prin capilare și valve cu un singur sens pentru a fi curățată. Inversând corpul, astfel încât gravitația să ajute în loc de a îngreuna, aceste valve ce permit trecerea limfei într-un singur sens ajută la împingerea lichidului limfatic spre piept. Cu cât mai repede e curățat acest lichid, cu atât mai repede dispar durerile și tensiunile musculare.

continuare -> partea 4

Terapia prin inversie (partea 2)

image_pdfimage_print

Stresul și tensiunile pot cauza spasme musculare în spate, umeri și gât, împreună cu dureri de cap și alte probleme. Mușchii încordați produc spasme și durere reducând aportul de oxigen și fluxul sângelui, permițând acumularea chimicalelor reziduale în mușchi.

Inversia, chiar și cu numai 25° pentru câteva minute, ajută la relaxarea mușchilor și mărește viteza de circulație a lichidelor limfatice care curăță deșeurile din mușchi. Cu cât mai repede sunt eliminate aceste chimicale, introducându-se oxigen, cu atât mai repede dispar durerile și încordarea mușchilor. Un studiu condus de către terapeutul L.J. Nosse a descoperit că activitatea EMG (electromyographic), un indicator ar durerii musculare, a scăzut cu peste 35% la doar zece secunde de la trecerea în poziție întoarsă.

Inversia încurajează, de asemenea, o postură corectă. În poziție întoarsă, corpul e aliniat cu gravitatea, coloana tinde să își atingă forma naturală, o curbă lină în S. Un program stabil de inversie poate ajuta la menținerea unei posturi sănătoase.

discuri_Inversia hrănește și are grijă de discuri

Discurile vertebrale au trei roluri: să separe vertebrele, să ofere flexibilitate coloanei, și să absoarbă șocurile. Separarea discurilor e foarte importantă, deoarece comunicarea între corp și creier are loc prin nervii dintre vertebre. Distanța insuficientă între vertebre poate duce la presiune pe nerv, rezultând durere.

Interiorul discurilor e format dintr-un material moale ce conferă flexibilitatea și amortizarea spatelui. Când vă ridicați, așezați, sau faceți exerciții, dintre discuri e expulzat lichid în țesuturile moi adiacente (la fel cum ați stoarce un burete umed). Astfel, discurile pierd lichid și înălțime. Puteți verifica asta măsurându-vă înălțimea dimineața și seara. Veți observa o diferență de 1-2 centimetri între cele două perioade ale zilei. Lipsa acelui fluid scade și abilitatea discurilor de a amortiza eficient.

continuare -> partea 3

decembrie 16, 2014Permalink Leave a comment